Eu văd în anii 50 pe Elvis şi Sinatra. Eu văd în anii 60 pe Beatles. Eu văd în anii 70 pe Deep Purple, Led Zeppelin şi Pink Floyd. Eu văd în anii 80 pe Michael Jackson.
Eu văd în anii 90 pe Nirvana şi Metallica...
Eu văd în anii 2000 – 2010 pe Timbaland. E decada lui.
Cum văd muzica românească după aceste decade? Decade...
Dacă ştia culoarea violet ca o să ajungă atât de importantă într-un contex mizerabil politic românesc, îşi băga picioarele în el de rogvaiv şi rămânea dracului mov!
Dacă am ajuns să învinuim o culoare pentru o înfrângere, sau să considerăm o culoare pentru o reuşită, înseamna ca vai de stelele noastre verzi, indiferent de culoarea noastră politică...
Insă electoratul român daltonist ştie că acest popular violet ascunde un clasic roşu aprins...
Cu dedicaţie pentru votaţi şi votanţi…
Astăzi, 8 ianuarie, am aniversat 75 de ani de la naşterea marelui artist Elvis Presley.
Am evitat intenţionat cuvântul “rege” deoarece în România acest cuvânt nu mai are valoare, precum în muzica băştinaşă toţi sunt regi, împărati, prinţese alte ducese.
Dacă ar mai fi trăit Elvis, acum ar fi fost un bunic indignat de degradarea la nivel global a muzicii şi a artei în general. Însă această involuţie este un proces firesc în condiţiile în care orice producţie muzicală la momentul creaţiei oglindeşte prin sunete şi versuri starea societăţii, starea unei naţiuni, starea unui suflet, starea unui individ.
De aceea, de-a lungul istoriei muzicii au existat curente muzicale precum: clasică, jazz, blues, rock, rock’n’roll, folk, punk, pop, hip-hop, reggae şi altele, care apoi datorită impunerii lor au devenit genuri muzicale.
Ca să fim pe subiect, ne învârtim ca un testicul dezumflat într-o tobă mare şi tot la România ajungem să exemplificăm cum curentul şi genul muzical manelistic oglindeşte frustrant de clar starea corcită a naţiunii române.
În plus, revenind la Elvis Presley, poate vă aşteptaţi să comentez că un artist rom(ân) în 2010 încă mai face pe copia proastă a lui Elvis. Dar nu este aşa, Stefan Bănică jr. este o copie mediocră a lui Shakin Stevens...
În fine, în următorii ani o mare parte a muzicii bune se va degrada, vom fi martorii unei involuţii continue şi ireversibile. În schimb, noi cei nostalgici, noi cei cu urechile fine, nu vom vedea pe scene nici materie cenuşie, nici materie organică, ci ne vom delecta cu hologramele marilor artişti ai secolului XX.
Aşa va arăta industria muzicală peste 30-40 de ani:
La început de an, în primul rând plecaţi urechile tradiţionalului nostru “Happy New Ears” !
Vă invităm să vă purificaţi timpanele în fund date şi înfundate de jegul muzical audiovizual autohton, cu actualul Number 1 din Billboard: Kesha – Tik Tok.
Gata cu ţigăneala! Trăim şi scriem pe blog cu speranţa ca muzica şi cultura muzicală românească să evolueze în 2010.
La producţii muzicale noi, urechi noi!
Noi? Critică muzicală!
Postări
Comentarii
