vineri, octombrie 22

Puţa


Ne întoarcem cu un salt de circa 45 de ani în vremurile noastre mohorâte cu contemporanul dispreţ pentru degradarea artei.

Dragi abonaţi ai blogului Critică Muzicală din România şi stimaţi cititori din străinătate - cei care folosiţi Google Translate (sanchi...),

Nu-mi pot ascunde dispreţul pe care îl dezvolt faţă de una dintre cele mai urâte producţii muzicale mondiale din ultimii ani şi anume Justin Bieber.

Din păcate este vorba de un copil şi nu-mi pot revărsa criticile asupra lui ci asupra celor care l-au transformat într-o păpuşică jucărică cântătoare made not in China.

Îmi şi imaginez producătorii muzicali/artistici din spatele lui la un brainstorming, cum domnii cravată la camaşa-costum lucios şi părul arici gelat decid strategiile de exploatare ale puţoiului:

- Deci (că aşa încep toţi proştii frazele...), ne menţinem strategia pe globalizarea muzicii pop şi desigur pe maximizarea profitului. Targetul nostru este ca fiecare fetiţă între 2 şi 16 ani să ştie totul despre ultimul puf şi primul flocuşor pubian al băietului nostru. În plus, orice preot imoral să deţină un poster în chiliile lor cu mititelul nostru. Vreau ca internetul sa râgâie de Justinică al nostru! Să nu mai aud de SWOT! Vreau sales, sales şi profit, profit, profit! Hai, la treabă!...Tu Michelle mai ramâi puţin...;) ( nimic nou, recunoasteţi stilul de şef bou...?)

Ceva talent are odrasla, dar muzica lui nu transmite nimic iar comportamentul lui matur din videoclipuri substanţiază ostentativ discrepanţa confuză copil-adolescent-adult. E ca şi cum l-am fi luat noi pe Hagi la naţională la vârsta de 12 ani...

În ciuda faptului că se bagă milioane de bancnote sul în poponeaţa lui, melodiile lui n-au nicio urmă de hit, ci doar o dâra de shit...Mai pe româneste, nu are coaie domnule...nici la propriu, nici la figurat.

Scuzaţi limbajul dar vorbim de puţe, nu? Ce? Numai la Capatos să folosim limbaj de mârle?

Observaţi? În ţările sărace copii sunt exploataţi în mine de diamante sau la cusut de mingi, iar în capitalism li se îndoctrineaza marketingul direct în cerebel cu un ADHD bonus la promoţie.

Realizaţi în ce lume trăim acum? Vorbim de SUTE de MILIOANE de vizionari pe youtube la videoclipurile copchilului. Realizaţi cât de uşor sunt manipulate creierile pământenilor? Satana e extraterestu fraţilor!

Nici manelita Românie nu a omis să-şi expună ciaureii, desigur că au avut talent maneliştii să vină şi ei acolo cu Florin Cercel, Lele şi alţi purandei exponanţi ai pufului pubian.

Aşadar, muzica a murit! Trăiască Justin Bieber!

O puţă care cântă despre şi pentru puţe.

La milioanele de vizionări pe care le are, nu are nevoie de clickurile noastre, deci nu voi posta vreo melodie de-a lui ci altceva mult mai penibil. Priviţi!

sâmbătă, octombrie 16

Ieri


Wow…Emoţionat, impresionat şi copleşit de numărul infinit de vizitatori pe care mi i-a adus postul anterior cu aniversarea lui John Lennon, am hotărat să rămân în aceiaşi atmosferă beatles-ciană a acestui liverpool-ian octombrie cu capodopera lui Paul McCartney - Yesterday.

Sunt atât de dezamăgit de muzica contemporană încât mi-aş planta caţiva muşchi faciali auxiliari pentru a-mi exprima complet dezgustul....

Cum pot critica cel mai bine muzica de azi?

Simplu. Vorbind despre muzica de...ieri...

Varianta asta o ştiaţi?

sâmbătă, octombrie 9

John Lennon 70


Imagine there's no Heaven
It's easy if you try
No hell below us
Above us only sky
Imagine all the people
Living for today

Imagine there's no countries
It isn't hard to do
Nothing to kill or die for
And no religion too
Imagine all the people
Living life in peace

You may say that I'm a dreamer
But I'm not the only one
I hope someday you'll join us
And the world will be as one

Imagine no possessions
I wonder if you can
No need for greed or hunger
A brotherhood of man
Imagine all the people
Sharing all the world

You may say that I'm a dreamer
But I'm not the only one
I hope someday you'll join us
And the world will live as one

luni, octombrie 4

Monologul deceniului


Fac critică muzicală însă fiind blogul meu îmi permit şi o critică subtilă de film.

Producţia HBO True Blood tocmai a expus în sezonul 3/episodul 9 monologul deceniului, aparţinând personajului vampir Russell Edgington.

Iată lecţia de actorie de pe Broadway:

“Ladies and gentleman,

My name…is Russell Edgington, and I have been a vampire for nearly 3,000 years.

Now, the American Vampire League wishes to perpetrate the notion that we…are…just like you and, I suppose, in a few small ways we are. What a narcissists…

We care only about getting what we want, no matter what it costs, just like you.

Global warming, perpetual war, toxic waste, child labour, torture, genocide... that's a small price to pay, for your SUVs and your flat screen tv’s, your blood diamonds, your designer jeans, your absurd Garish McMansions.

Futile symbols of permanence to quell your…quivering, spineless souls.

But no.

In the end, we…are…nothing like you. We are … immortal.

Because we drink the true blood. Blood that is living, organic and human.

Mmm…That is the truth.

The AVL wishes to conceal from you, because let's face it, eating people is a tough sell these days so, they put on friendly faces to pass their beloved VRA but make no mistake, mine is the true face of vampires!

Why would we seek equal rights?

You are not our equals.

We will eat you, after we eat your children.

Now time for the weather.

Tiffany?"