Doar sunete

Îmi amintesc impactul primei vizionări în ’91 a videoclipului Losing My Religion REM. La finalul videoclipului a urmat un blank, dar sigla cea veche a MTV-ului încă lucea în colţul ecranului.

Mi-e dor de sigla veche MTV. Mi-e dor de vechiul MTV.

Aceste “icon”-uri au avut asupra generaţiei de atunci un impact similar cu apariţia unei noi religii. Pentru un artist de atunci difuzarea unui videoclip la MTV reprezenta aspiraţia supremă. Acum? Doar culise ale denigrantei industrii muzicale.

Acum, ca şi religiile, ca şi ideologiile sau ca şi multe alte forme de control al minţii, muzica pierde din adepti.

Ce ne-a rămas? Credinţa. Credinţa că muzica va reveni ceea ce a fost de la începuturi:

Doar sunete...

- recomand play concomitent -

Adrian Păunescu 1943 - 2010

De la un cardiac, cordial

De-aicea, de pe patul de spital,

Pe care ma gasesc de vreme lunga,

Consider ca e-un gest profund moral

Cuvantul meu la voi sa mai ajunga.

Ma monitorizeaza paznici minimi,

Din maxima profesorului grija,

In jurul obositei mele inimi

Sa nu ma mai ajunga nicio schija.

Aud o ambulanta revenind,

Cu cine stie ce bolnav aicea,

Alarma mi se pare un colind

Cu care se trateaza cicatricea.

Purtati-va de grija, fratii mei,

Paziti-va si inima, si gandul,

De nu doriti sa vina anii grei,

Spitalul de urgenta implorandu-l.

Eu va salut de-a dreptul cordial,

De-a dreptul cardiac, precum se stie,

Recunoscand ca patul de spital

Nu-i o alarma, ci o garantie.

Va vad pe toti mai buni si mai umani,

Eu insumi sunt mai omenos in toate,

Da-mi, Doamne, viata, inca niste ani

Si tarii mele minima dreptate.

2 ani de Critică Muzicală!

- A se citi cu ecou de crâşmă -

2,10, 2...10...ţ...qwerty....

Stimaţi meseni (de la mese pentru tastatură),

Blogul Critică Muzicală din România împlineşte astăzi infima vârstă de 2 ani.

Mulţumim din albastrul suflet pentru că ne-au fost alături următorii: Costi Ioniţă, Dan Bursuc, Nicolae Guţă, Florin Salam, Adi Devito, Daniela Gyorfi, Susanu, Oana Zăvoranu, Cristina Spătar, Alb & Negru, Alex Velea, Marius Mogay, în ultimul rând Carmen Şerban şi încă mulţi alţii.

Existenţa blogului nostru în peisajul mioritic al muzicii românesti ar fi fost imposibilă fără aceşti epigoni inculţi...

Şi acum, cu dedicaţie pentru noi, bagă bocciule! Fără impozit...

P.S. Critica noastră muzicală este tot pe primul loc în Google! ;)