Suntem cu toţii reticenţi la nou. La început, percepem noul ca penibil. Ideea e că majoritatea artiştilor care par penibili la începutul carierei, ajung să se impună pe parcurs şi, chiar să dea tonul în genuri muzicale.
De la primele ei apariţii, am gândit despre Lady Gaga: Cine-i nebuna asta? Aşa se cântă? Tu mai lipseai...si alte impresii, majoritatea vulgare.
Acum, vizionând ultimul ei clip – Bad Romance – (şi nu mai spun de reprezentaţia ei de la ultimul VMA 2009) am rămas perplex şi mă face să afirm că zăluda a cam facut următorul pas spre muzica pop a viitoarei generaţii.
Sound-ul şi imaginea ei se caracterizează prin doua cuvinte: futurism şi inovaţie.
Este exact ce lipsea muzicii contemporane globale şi de aceea sunt ferm convins că au făcut băieţii un studiu de piaţă foarte reuşit din moment ce au ajuns la un asemenea produs. Industrie, tată...
În România, ţară industrial-agrară şi în muzică, artiştii se industrializează pe dos, în dos şi din dos. Artiştii care au fost penibili la începutul carierei, ajung pe parcurs să devină şi mai penibili. Nu o compar cu Lady Gaga ci doar evidenţiez în critica mea muzicală un contrast de la noi: Daniela Gyorfi.
Întortocheate sunt cablurile studioului, însa cariera ei arată astfel: a început ca o copie strâmbă şi nereuşită a Madonnei, anul apariţiei sale in Playboy a coincis cu anul în care a crescut drastic homosexualitatea în Romania şi actual face gargară la microfoanele maneliştilor.
Prin decăderea ei etică şi involuţia profesional-artistică, tocmai şi-a dat eject din istoria muzicii românesti. Nu c-ar fi intrat vreodată...
A propos de intrat, futurism nu e ceea ce crezi tu, Daniela...
Ie-te diferenţa! Cine e pe primu loc...?
Postări
