Se afișează postările cu eticheta critică muzicală. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta critică muzicală. Afișați toate postările

marți, mai 25

Deşteaptă-te române şi vezi ce prost ai ajuns...


Fac politică? Nu, ci tratez problema din punct de vedere muzical-cultural.

Acum că au trecut căteva zile de la aşa organizatul miting de pe 19 Mai din Bucureşti - Piaţa Victoriei, comentez şi eu la rece prostia poporului meu, că doar e al meu.

Românul, îl recunoaştem dintr-un milion – geacă de piele, blugi şi pantofi. Mai grav este însă că îl recunoaştem după uşurinţa cu care este condus, tradus, minţit, manipulat, furat, deculturalizat şi prostit. Şi când spun prostit spun la propriu. Paradoxul este că, pe cât de scandalagii suntem la emisiunile de scandal ale televiziunilor de scandal, pe atât de habarnişti am ajuns să fim în a face scandal pentru a ne apăra sau a ne obţine drepturile în faţa unui sistem scandalos de nedrept.

Păi dacă ne-ar vedea strămoşii nostri ce pămpălai am ajuns, ar plânge cu lacrimi de sânge. Şi ne văd...

Ca critic muzical şi nu ca istoric, nu mă duc aşa departe, ci mă întorc cu doar 20 de ani în urmă, când la manifestarea unui grup imens de oameni, se urla odată de cădeau geamurile.

Atunci, sloganul era slogan. Două cuvinte: Jos ....! Şi jos era. Şi se striga la unison de se auzea pâna la Sofia (capitala Bulgariei). Pe când, la mitingul nostru primăveratic de mai, sloganurile erau înghesuite strâmb pe pancarde fără mesaj cu ton imperativ, parcă era concursul “cel mai ironic slogan – 3 în 1”, lumea zâmbea în fluiere şi huiduia fiecare în legea lui. Nici huiduitul nu mai e la unison în ţara asta. Ce mai trai şi veselie...

Tot din punct de vedere muzical analizez situaţia când compar cântările manifestantilor din alte vremuri, ca de exemplu:” Ole... / Ceauşescu nu mai e...”, sau “Noi de-aicea nu plecăm...”, “Mai bine huligan, decât....”. Vi le aduceţi aminte? Da. Vi le aduceţi aminte pentru că sunt “hituri”, creaţii artistice ieşite din suflet, din sufletul unui popor care cândva ştia să folosească umorul ca armă împotriva unor guvernanţi plini de umor prin guvernare şi lipsiţi de umor prin buzunare...

Şi toate astea, le compar cu mediocritatea cu care s-a tratat recentul miting. Scuze, măi dragă petrecareţ român, dar să dansezi ca pinguinul pentru a-ţi obţine drepturile eşti patetic rău, jalnic de incult, oribil de stupid. (mă doare să repet prost, sunt şi eu român...). Astea denotă ori că organizatorii mitingului au fost nişte imbecili (au fost), ori că aţi fost lucraţi subtil de băieţi deştepţi care s-au folosit de spiritul petrecăreţ manelisto-balcanico-românesc pentru a vă manipula starea de spirit. Ă? Şi ce a căutat momentul acela “artistic” de la sfârşitul adunării cu adunătura aia de hanorace pe scenă care luau politica la hip-hop?

Vedeţi? Muzical comentez. Şi ce treabă am eu şi ce mă doare? Mă doare că mai suntem ceva legătura români în ţara asta care ne pasă de viitorul ei şi atenţionăm că INCULTURA DISTRUGE UN POPOR!

Da, de cultură ţine faptul că nu suntem în stare sa cerem drepturi, sau că nu avem personalitate, nici demnitate, nici curaj, nici progres, nimic. Comparaţi mesajele muzicii mai vechi cu mesajele muzicii promovate acum şi aşa întelegeţi încotro ne îndreptăm.

O mare parte din vină o are media actuală care promoveaza non-valori, urmând ca idolatrii acestora să iasă în stradă şi să facă exact ce văd la televizor: CIRC!

Ţi-aş mai spune multe române, dar mă doare că şi eu sunt român...Şi ţara e vândută de mult...mi-a şoptit Violeta...

Ai terminat mitingul? Bine. Du-te acasă, comută televizorul din living pe OTV, cel din dormitor pe Taraf, pune-ţi familia în şir indian, şi în pas de pinguin, dans din buric spre frigiderul care ţi-e precum capul. Adică gol, gol, gol...

Deşteaptă-te române şi vezi ce prost ai ajuns!!!

miercuri, februarie 24

Circuitul muzicii în natură

Un bun amic junior mi-a trimis următorul link pentru a da cu parerea:

“ Doua comori muzicale

Am descoperit recent doua comori ascunse. Mai aparte. Doua melodii. Ineditul vine aici. Cu urechea mea muzicala, pe care sper ca o am, am descoperit in aceste piese influente romanesti. Nu ar fi pana aici nimic spectaculos daca n-ar veni de la un artist si de la o trupa care nu prea au (aparent) nici o legatura cu Romania.

Prima piesa vine de foarte departe. Nici nu ma asteptam s-o gasesc la Benny Goodman. Ascultati melodia de mai jos, “Bei mir mist du schon”. Incepand cu minutul 5:10 veti avea o surpriza.



Melodia avand titlu german, putem presupune ca a fost influentata de vreun emigrant neamt de pe la noi, plecat in cautarea muzei pe alte continente. Sau putem merge mai departe cu presupunerile. Cine stie ce istorie interesanta va fi avand si melodia aceasta?

A doua piesa vine de mai aproape, dar este tot suprinzatoare: The Who, “Baba O’Riley”. incepand de la minutul 4:10 incepe “balciul romanesc”.



Ce parere aveti? Aud eu voci sau aceste doua piese au influente romanesti?

Doua comori ascunse unde nici chiar eu nu ma asteptam.

Mai stiti si alte melodii de acest gen? ”

Sursa: www.giosan.ro


Iată conexiunile Criticii Muzicale :


“Bei mir mist du schon” este un cântec popular de origine idiş care tradus înseamnă: “Mie îmi eşti dragă”. Idiş este un dialect de origine ebraică, aramaică si slavică. Aceste origini se regăsesc şi în acustica pasajului de la minutul 5:10 cunoscându-se faptul că folclorul românesc are astfel de influenţe.


Titlul “Baba O’Riley” este derivat din combinarea influenţelor filozofice şi muzicale ale cântecului, anume misticul indian Meher Baba şi compozitorul american Terry Riley. Riley a călătorit mult în India iar cel mai influent profesor de muzică i-a fost folcloristul indian Pandit Pran Nath. Astfel, pasajul de la minutul 4:10 sună mai mult indian decât româneşte. Însă, folclorul românesc are influente nemărginite…


Am mentionat într-un articol anterior că Strabon a afirmat ca: „Muzica întreagă, privită ca melodie, cât şi ca ritm şi cuprinzând (în noţiunea ei) şi instrumentele, e socotită ca fiind de origine tracă şi asiatică…”.


Într-un interviu, Santana a afirmat că originea muzicii latine este în Africa...


De-a lungul istoriei, odată cu migraţia popoarelor, a circulat şi muzica lor, sunete sau grupuri de sunete s-au contopit cu creaţiile autohtone rezultând noi creaţii care la rândul lor au circulat spre alte destinaţii.


Îl putem denumi circuitul muzicii în natură…

marți, februarie 16

Attila – Promotorul Blues-ului

După ce am scris în articolul anterior despre muzica strămoşilor noştri geto - daci, acum trecem la perioada de după, amintindu-ne de un mare cotropitor hun pe nume AttilaPromotorul Groazei, Biciul lui Dumnezeu...

Fiind blog de critică muzicală, nu fac istorie deranjând istoricii noştri, ci voi vorbi de un Attila contemporan de-al nostru.

Când e vorba de diversitate culturală ce e mai ciudat decât un artist cu: cetăţenie română, prenume maghiar, nume german şi gen de muzică american.

Este Attila Weinberger, cunoscut sub numele de scenă AG Weinberger, muzician promotor al blues-ului american în România, chitarist, cântăreţ, producător şi realizator de emisiuni radio.

Promovează şi reprezintă cu succes şi talent blues-ul în ţara noastră, un gen de muzică ignorat şi de culţi încălţaţi dar şi inculţi descălţaţi. Mulţi au uitat, iar alţii s-au născut prea târziu pentru a ştii că muzica blues a stat la baza formarii altor genuri muzicale contemporane.

Nu intru in istoria blues-ului dar de B.B.King sau John Lee Hooker a auzit toata lumea, nu? Am pretenţii ca am cititori culţi…

Îl felicităm pe AG Weinbergar că a realizat o premieră pentru piaţa muzicală din România: Nashville Calling este primul album de blues al unui artist român înregistrat şi produs în totalitate în S.U.A.

În plus, îl susţinem pe româno-maghiaro-germano-americanul nostru publicându-i un recent comunicat de presă:


AG Weinberger, initiatorul unui eveniment unic - Budapest-Bucharest Guitar Summit

Sambata, 20 februarie, incepand cu ora 18:00, Palatul Ghika va gazdui Budapest-Bucharest Guitar Summit, prima intilnire la virf de acest fel din Romania, dedicat chitaristilor si melomanilor deopotriva. Organizat la initiativa lui AG Weinberger, evenimentul ii va aduce in premiera la Bucuresti, pe Tatrai Tibor si Gyarfas Istvan, doi dintre cei mai valorosi chitaristi de rock/blues si jazz ai Ungariei.

Timp de aproape doua ore, iubitorii de muzica vor avea ocazia de a asista la un show spectaculos pe care AG Weinberger il va da in compania celor doi invitati ai sai de peste hotare. Concertul, care va imbina in premiera influentele celor doua culturi, reprezinta un omagiu adus chitarii:

„Va fi un concert de calitate, la nivel international, asa cum se poate vedea si auzi pe cele mai importante scene ale lumii. Concertul demonstreaza reverenta si respectul nostru pentru instrumentul preferat, chitara, si pentru taina muzicii. Va fi o sarbatoare si un omagiu adus chitarei si inaintasilor care au reusit sa duca maestria manuirii acestui instrument pe cele mai inalte culmi”, a declarat AG Weinberger.

Valet parking, atmosfera de exceptie, locuri pe canapele si fotolii in jurul unui semineu urias. Bilete se gasesc la www.ticketfan.ro si in retelele Flanco, EuroGSM si la Palatul Ghika.”

joi, februarie 11

Adi Minune. Audienţă maximă

Ce e mai plăcut şi mai frumos decât ca un artist să fie audiat la maximă audientă? Ă?

Dar ce ar fi dacă printre auditoriul reprezentat de ceaureii cu tricouri mulate, telespectatorii Taraf şi alte corcituri romano-rome, se strecoară şi un auditoriu oficial precum ANI - Agenţia Naţională de Integritate?

În ţara în care vom avea autostrăzi când se va circula cu autoturisme zburătoare, tot la fel se trezeşte după jde ani o instituţie naţională că vrea să aplice un control lautărilor. Varta...arsenal...

Păi acum v-aţi trezit aniştilor? E drept, e mers politic ce se întâmplă acum cu Adi Minune (Simionescu în dosar...), dar e cam târziu fraţilor să vă rezolvaţi problema. Cum vreţi voi să declare hartiştii averile când banii lor sunt câştigaţi la negru – şi la propriu şi la figurat... În plus, nedeclaraţi nicăieri şi neimpozitaţi niciunde. Lasă că plătesc impozite fomiştii din faţa televizoarelor comutate la unison pe OTV.

Nu aveţi dovezi? Hai sictir! Am vizionat cu toţii zeci de ştiri tv cu bani fluturaţi ostentativ şi lipiţi pe frunţi jegoase şi asudate la nunţi, botezuri, îngropăciuni, paranghelii şi alte başoldeli. Voi vă faceţi că plouă in timp ce pe ţambalele lor plouă cu saele.

Poate aţi văzut voi vreo chitanţă fluturând în vânt, zălog de legământ, şi n-am văzut noi?

În fine, aceste nereguli sunt vechi, continuă cu nesimţire şi voi nu faceţi nimic.

Mai jos este o postare cu Adi Minune la 17 ani, in 1991, la cules de bancnote pe scenă. Vedeţi, poate prindeţi urma banilor...

Epilog cu dedicaţie contra cost.

Maneliştii fac ce vor în ţara lui Dracula,

Şi vă dau la buget...

duminică, ianuarie 31

2000 – 2010. Decada Timbaland

Eu văd în anii 50 pe Elvis şi Sinatra. Eu văd în anii 60 pe Beatles. Eu văd în anii 70 pe Deep Purple, Led Zeppelin şi Pink Floyd. Eu văd în anii 80 pe Michael Jackson.

Eu văd în anii 90 pe Nirvana şi Metallica...

Eu văd în anii 2000 – 2010 pe Timbaland. E decada lui.

Cum văd muzica românească după aceste decade? Decade...

Răsclick-aţi-mi blogul!

joi, ianuarie 7

Happy New Ears...

La început de an, în primul rând plecaţi urechile tradiţionalului nostru “Happy New Ears” !

Vă invităm să vă purificaţi timpanele în fund date şi înfundate de jegul muzical audiovizual autohton, cu actualul Number 1 din Billboard: Kesha – Tik Tok.

Gata cu ţigăneala! Trăim şi scriem pe blog cu speranţa ca muzica şi cultura muzicală românească să evolueze în 2010.

La producţii muzicale noi, urechi noi!

Noi? Critică muzicală!

duminică, decembrie 13

Lady Gaga şi Lady Gargara


Suntem cu toţii reticenţi la nou. La început, percepem noul ca penibil. Ideea e că majoritatea artiştilor care par penibili la începutul carierei, ajung să se impună pe parcurs şi, chiar să dea tonul în genuri muzicale.

De la primele ei apariţii, am gândit despre Lady Gaga: Cine-i nebuna asta? Aşa se cântă? Tu mai lipseai...si alte impresii, majoritatea vulgare.

Acum, vizionând ultimul ei clip – Bad Romance – (şi nu mai spun de reprezentaţia ei de la ultimul VMA 2009) am rămas perplex şi mă face să afirm că zăluda a cam facut următorul pas spre muzica pop a viitoarei generaţii.

Sound-ul şi imaginea ei se caracterizează prin doua cuvinte: futurism şi inovaţie.

Este exact ce lipsea muzicii contemporane globale şi de aceea sunt ferm convins că au făcut băieţii un studiu de piaţă foarte reuşit din moment ce au ajuns la un asemenea produs. Industrie, tată...

În România, ţară industrial-agrară şi în muzică, artiştii se industrializează pe dos, în dos şi din dos. Artiştii care au fost penibili la începutul carierei, ajung pe parcurs să devină şi mai penibili. Nu o compar cu Lady Gaga ci doar evidenţiez în critica mea muzicală un contrast de la noi: Daniela Gyorfi.

Întortocheate sunt cablurile studioului, însa cariera ei arată astfel: a început ca o copie strâmbă şi nereuşită a Madonnei, anul apariţiei sale in Playboy a coincis cu anul în care a crescut drastic homosexualitatea în Romania şi actual face gargară la microfoanele maneliştilor.

Prin decăderea ei etică şi involuţia profesional-artistică, tocmai şi-a dat eject din istoria muzicii românesti. Nu c-ar fi intrat vreodată...

A propos de intrat, futurism nu e ceea ce crezi tu, Daniela...

Ie-te diferenţa! Cine e pe primu loc...?

marți, noiembrie 10

A murit tăticu'

Suntem un blog de critică muzicală, însă astăzi a murit unul dintre cei mai mari artişti ai României din toate timpurile.
Pentru mine, Maestrul Gheorghe Dinică reprezintă in filmul si teatrul românesc, ceea ce reprezintă Robert De Niro pentru cinematografia mondială.
Adică, tătic...
Dumnezeu să-l odihnească!

Gheorghe Dinică 1934 - 2009