Aho!!!

În continuarea postării anterioare, în ultimul articol al anului 2009 postam pe blogul Critică Muzicală ceea ce televiziunile comerciale din România se încăpăţânează tactic să promoveze în strâmba şi ţigănita lor grilă de programe. Este vorba de străvechile şi frumoasele tradiţii şi obiceiuri româneşti de Anul Nou, o formă de artă pe care noi o respectăm şi o dorim nemuritoare.

Cum adică de ce nu se promovează? Păi ce face rating?

Pluguşorul, Ursul şi Capra? sau

Maneaua, Guţă şi Carmen Şerban?

(a se păstra ordinea în comparaţie...)

Peste ani, istoria culturii românesti va consemna aportul negativ al acestor instituţii deculturalizatoare. Ruşine trusturilor media româneşti şi să ne trăiască obiceiurile, tradiţiile şi arta! Trăiască urătorii!

Ho romalooo! Ahooo!

La anu’ şi la mulţi ani 2010!

Dacă doriţi sa revedeţi…

Nu. Nu este vorba de titlul emisiunii de după revelioanele de pe TVR.

E vorba de ceea ce veţi (re)vedea la temanelizor şi în acest an la Revelion 2010. Să-i spunem Romelion, aceiaşi mârlăneală balcanică bizantină autohtonă, aceiaşi ţigăneală difuzată sacadat din an in an.

‘Tu’i raitingu’ mă’sii şi azi, şi mâine, şi la anu’, servim aceaşi reţetă ca în fiecare an:

Ceata lui Bursucoi

Plăteşti unu, cânta doi...

Adică un fel de “Ţiganii şi restul naţionalităţilor” – titlul articolului nostru din ianuarie 2009. Aşa cum media tv repetă cu sictir aceeaşi reţetă de la an la an, aşa şi Critică Muzicală repetă critica cu un copy-paste (aşa, tot cu sictir):

“...Nici celelalte televiziuni nu au renunţat la Ceata lu’ Bursuc: Guţa, Vijelie, Adi, Sorinel, Cercel, Susanu, Lele, Jean, Copilu de aur cu frate’su şi cu multi alţii. Metoda e simpla, Dan Bursuc e pimp-ul negociator, iar ceilalţi mari hartişti se prezintă pe platou împreuna cu vreo cinci fufe modele de etnie românească, playbackăreală pe rând, dansuri din sub-buric, sacouri prinse la curea, ritmuri şi salate orientale, un nespălat parfumat c’o tobă la brâu, vreo doi ceaurei de un metru - cu costume lustruite, La Mulţi Ani România şi restul dedicaţii.

Cea mai tare dedicaţie pe care am auzit-o de sărbatori este urmatoarea:

- a se citi cu ecou -

<Dinainte de toate...dedic cea mai frumoasă melodie...pentru toţi ţiganii din România... şi restul naţionalitaţilor...>

Adică, să vă traduc: după gusturile muzicale, poporul român a devenit o naţionalitate conlocuitoare în propria lor ţară...

Piaţa neagră avem. De cu nu şi cultură neagră?

Cultură românească..”.

Aşa că, dacă doriţi să revedeţi...

Chiar

Chiar nu puteţi sărbători un Crăciun fără manele şi taraf tv?

Chiar nu vă duce mintea să trimiteţi o urare fără să înceapă cu “Fie ca...” ?

Chiar numai Hruşcă?

Chiar puteţi mânca un porc întreg?

Chiar trebuie să beţi ca nişte porci (întregi)?

Chiar trebuie să transformaţi o sărbatoare creştină într-un "bairam bizantin”?

Chiar dacă nu vă plac aceste întrebări, noi vă urăm un Crăciun Autentic!

Restul e Brucan...

P.S. Multumim eroilor. Lupta si curajul lor au facut posibilă libera exprimare a acestui blog.

Lady Gaga şi Lady Gargara

Suntem cu toţii reticenţi la nou. La început, percepem noul ca penibil. Ideea e că majoritatea artiştilor care par penibili la începutul carierei, ajung să se impună pe parcurs şi, chiar să dea tonul în genuri muzicale.

De la primele ei apariţii, am gândit despre Lady Gaga: Cine-i nebuna asta? Aşa se cântă? Tu mai lipseai...si alte impresii, majoritatea vulgare.

Acum, vizionând ultimul ei clip – Bad Romance – (şi nu mai spun de reprezentaţia ei de la ultimul VMA 2009) am rămas perplex şi mă face să afirm că zăluda a cam facut următorul pas spre muzica pop a viitoarei generaţii.

Sound-ul şi imaginea ei se caracterizează prin doua cuvinte: futurism şi inovaţie.

Este exact ce lipsea muzicii contemporane globale şi de aceea sunt ferm convins că au făcut băieţii un studiu de piaţă foarte reuşit din moment ce au ajuns la un asemenea produs. Industrie, tată...

În România, ţară industrial-agrară şi în muzică, artiştii se industrializează pe dos, în dos şi din dos. Artiştii care au fost penibili la începutul carierei, ajung pe parcurs să devină şi mai penibili. Nu o compar cu Lady Gaga ci doar evidenţiez în critica mea muzicală un contrast de la noi: Daniela Gyorfi.

Întortocheate sunt cablurile studioului, însa cariera ei arată astfel: a început ca o copie strâmbă şi nereuşită a Madonnei, anul apariţiei sale in Playboy a coincis cu anul în care a crescut drastic homosexualitatea în Romania şi actual face gargară la microfoanele maneliştilor.

Prin decăderea ei etică şi involuţia profesional-artistică, tocmai şi-a dat eject din istoria muzicii românesti. Nu c-ar fi intrat vreodată...

A propos de intrat, futurism nu e ceea ce crezi tu, Daniela...

Ie-te diferenţa! Cine e pe primu loc...?

De va veni la tine, Vântu...

Cu dedicaţie pentru prostănacul vizitator nocturn al gazdelor malefice...

De va veni la tine vântul
Purtând povestea mea amară,
Jelitul lui să nu te frânga.
Mustrarea lui să nu te doară.

Nu-i vina ta, așa e scrisă
Nemilostivă lege-a firii.
Sărutul otravit al brumii
Omoară toamna trandafirii.

Și cine s-ar opri sa plângă
O funză veștedă-n cărare
Când codrii freamată alaturi
Și râd în răsărit de soare?

de Mondial

Ţara, imnul şi alte insuccesuri

România are un popor somnoros şi o clasă politică proastă, ordinară si mediocră.

Şi totuşi, unica satisfacţie a compozitorului Andrei Mureşanu poate fi faptul că un violonist new-yorkez de stradă interpretează Deşteaptă-te Române pe cealaltă parte a planetei.

La mulţi ani România!

Alegeţi un câine...

Astazi, 22 noiembrie, este zi de alegeri.

Alegeţi un câine...

Numai câine manelist să nu fie...

Ge(o)ană la Moscova...

La căderea zidului Berlinului ruinele au căzut peste popoarele din jur. Noi incercăm în zadar să le măturam mai departe, însă bucăţile mari nu se urnesc cu mături stradale.

Iată că la 20 de ani de la doborârea Cortinei de Fier, este un popor la periferia Europei – politic, nu geografic – care înca mai dă din coate ca să iasă de sub ruinele zidului.

Moldovenii au multi artişti talentati, deh...ca si noi românii, la foame cântam de mama focului. Acum vorbim de răzeşii hip-hop Kronyc din Republica Moldova, piesa se numeşte „ Steluţe şi Epoleţi ” şi exprimă prin versurile sale starea naţiunii moldave.

Băieţii n-au fost motivaţi de revoluţia împotriva boşorogului comunist Vladimir Voronin, ci de atitudinea în general a forţelor de ordine publică din Basarabia.

În legătură cu lipsa de curaj si demnitate a artistilor - despre care am vorbit într-un articol anterior, iată că fraţii de după vamă ne prezintă curaj si demnitate prin muzică.

Aşadar, ce a căutat Geoană la Moscova?

Steluţe si epoleţi...

I Wanna Do Bad Things With You

Nu credeam că un gen de muzică de peste ocean - şi anume country rock - o să ne mai facă să ciulim în 2009 urechile (dar si gâturile...) la auzul unei piese super tari cântată de Jace Everett - I Wanna Do Bad Things With You.

Este melodia de pe coloana sonoră a celui mai bun serial tv din ultimii 10 ani, True Blood, un film care face pe Vlad Ţepeş să se răsucească în mormânt.

Aşadar, însetaţi vampiri autohtoni si urmaşi a lui Dracula, rămânem in lumea filmului si vă invităm începând cu vineri 13 să vizionaţi Sezonul 2 pe HBO.

A murit tăticu'

Suntem un blog de critică muzicală, însă astăzi a murit unul dintre cei mai mari artişti ai României din toate timpurile.

Pentru mine, Maestrul Gheorghe Dinică reprezintă in filmul si teatrul românesc, ceea ce reprezintă Robert De Niro pentru cinematografia mondială.

Adică, tătic...

Dumnezeu să-l odihnească!

Gheorghe Dinică 1934 - 2009

20 de ani de la căderea zidului Berlinului

Pentru cei care au varsta necesara intelegerii insemnatatii Caderii Zidului Berlinului, le aducem aminte ca pe 9 noiembrie se implinesc 20 de ani de la marele eveniment. In acel an, cand marele Gorbaciov i-a dat pupicul de adio pe obrazul comunist a lui Honeker, muzica europeana sustinea si prevestea marea schimbare prin hitul trupei Scorpions – Wind of Changes.

In Romania acelor timpuri, erau artisti care desi aveau shure-ul infipt adanc in gat de secu, exprimau mult mai multe idei decat exprima muzica balcanica romaneasca la 20 de ani de democratie capitalista.

Fara Pro Tools, fara midi si alte samplere, naturaletea interpretarii si orchestratia libertina de atunci, depaseau cu mult quantizarea mai mult ca perfecta a tonurilor antarizate emise de guriste afoane actuale precum Oana Zavoranu (stiu, ea nu e cantareata dar alta panarama nu mi-a venit in minte...).

Pepe, comentezi? O..Te Vezi...

Prin ’87, in clubul pionieresc cutezator A, trupa Timpuri Noi ii durea drept in timpul acela (scuzati fonetica) de barierile de fier din cultura romaneasca si faceau cu tupeu muzica de calitate.

Respect pentru ei si pentru alti artisti de atunci care aveau ceva ce artistii de azi nu prea au: deminitate si curaj.

La 20 de ani de la cadera zidului, noi speram si aspiram in continuare la perfect...la timpuri noi...

Votati pe...

....glumeam...

Critica Muzicala - 1 an!

Astazi, 1 noiembrie, Critică Muzicală implineste 1 an de critica.

Ca orice mic copil, pana la aceasta varsta, am facut doar galagie si am facut pipi pe muzica proasta romaneasca. Nimeni nu s-a suparat. Deci pot sa ud si maneaua...

In urmatorii ani, vor urma primii pasi activi - in eradicarea inculturii, in combaterea lipsei de respect fata de arta, in starpirea kitschuri-lor autohtone si in semnalizarea plagiaturilor muzicale.

In rest, respect pentru folclorul autentic, pentru muzicienii profesionisti, pentru instrumentistii virtuosi, pentru artistii adevarati, pentru promotorii artei.

Cat despre noi, am ramas numarul 1 pe google la "critica muzicala"!

Soganul nostru ramane: Faceti muzica! Compuneti!

De Halloween - Diavolul in costum...

De Halloween intentionez sa va infricosez cu povestea din spatele Sonatei Trilul Diavolului.

Aceasta sonata este o lucrare faimoasa pentru vioara solo a compozitorului italian Giuseppe Tartini, lucrare cunoscuta pentru extrema dificultate tehnica a interpretarii, chiar si in zilele de astazi (chiar si dupa explozia de la Cernobil...).

Tartini a visat ca Diavolul i-a aparut in vis si cerandu-i sa-i fie ucenic. La sfarsitul lectiilor, Tartini a inmanat vioara diavolului pentru a-i testa indemanarea, dracul a inceput sa cante atat de virtuos incat lui Tartini i s-a taiat rasuflarea. Cand compozitorul s-a trezit, a inceput imediat sa astearna notele sonatei pe portativ, incercand cu disperare sa recupereze ce a auzit in vis.

In ciuda faptului ca sonata a avut succesul ei, Tartini a deplans faptul ca sonata lui este pe departe ce a auzit in vis. Se crede ca cel ce interpreteaza la vioara aceasta sonata, sufletul sau apartine Diavolului pentru totdeauna.

Cu alte cuvinte, se mai spune ca aceasta este una dintre cele mai dificile lucrari pentru vioara scrise vreodata, interpretul avand nevoie de o tehnica deosebita pentru a canta-o cu talent.

V-am infricosat? Nu.

Dar daca v-ar aparea in vis personajul din poza de mai sus v-ati speria?

E doar Diavolul in costum...Buuu...

Imn electoral 2009

De la incultura muzicala, trecem direct la incultura politica din Romania.

Cu ocazia alegerilor prezidentiale din 22 noiembrie 2009 dedicam o piesa gasita pe net a trupei Morphine din Romania, trupa despre care nu cunoastem mai nimic insa suna bine tare.

Sound-ul piesei este nu-metal cu alternative rock si "bruiat" de o lauta etnica, exprima foarte bine starea de saturatie ciclica a electoratului roman.

Mesajul baietilor este: Vrem Romania inapoi!

Geneza inculturii muzicale in Romania

La inceput a fost crasma. Si din crasma a iesit Nelu Vlad. Care apoi a facut Azur.

Azur, prima formatie care a dat startul la incultura muzicala din Romania. Vorbim de anii ’80, cand pe piata gaseam in librarii doar viniluri strambe cu artiste la fel de strambe si casete cu rolele intepenite derulabile cu pixul.

In aceste timpuri, s-a gasit un bocciu din Braila sa dea startul la un kitsch national. Mai rau e ca din 30 de apartamente pe scara, 29 detineau o caseta cu carcasa sparta, pe care o rulau badaraneste pe autoreverse, pe un dublu casetofon “INTERNATIONAL”, plin de abtibilduri si cu leduri la difuzoare :

“Aoleu,

Ce sa ma fac Doamne eu

Se marita Mona mea

Nu stiu Doamne ce-i cu ea....”

(S)hituri precum Mona, Printisorul, Cenusareasa rasunau in timpanele noastre de comunisti tampiti. Atunci a invatat romanu sa dea din buric si sa-si fluture ambele maini sub lustra sufrageriei dupa ce dadea masa la perete.

Si ca sa intre in istorie si sa inghitim noi in sec, am inteles ca albumul cu pricina este cel mai vandut album muzical romanesc din toate timpurile (ca tiraj).

Pana si Securitatea de atunci i-au interzis, insa e greu sa educi un popor in timp ce-l indobitocesti.

Apoi, a urmat reactia in lantul amintirilor, alte trupe oribile precum Generic (Dan Ciotoi), Albatros, Tomis 2, Tineret 2000 si alti galeti, niste hartisti parveniti care si-au batut joc de notele muzicale incalcindu-si corzile-n gura si degetele-ntre corzi.

Ei au dat tonul si au marcat muzica romaneasca si pentru deceniul urmator, atunci cand Cel ce avea sa vina, a deschis larg portile Fabricii de Manele S.C.L. (societate pe cultura limitata), Carmuitorul exodului de crasmari in industria muzicala, acest Moise al manelelor, Promotorul inculturii muzicala in Romania: COSTI IONITA.

Dar despre acesta, intr-un viitor episod.

VA URMA (din pacate...)

Si urechile noastre spun: Noi vrem respect!

Salutam campania Realitatea TV "Noi vrem respect!"

Comentarii? GENIAL!!!

Noi vrem respect, respect

Noi vrem respect, respect

Noi vrem respect, respect

Noi vrem respect, vrem respect

Ai dracu rusi au fost romanii, dar trece

A venit apa calda? A venit, da-i rece

Rupem tacerea

Asa sta treaba

Au trecut 20 de ani si-or sa mai treaca degeaba

Din nou pentru putere se bat

Cand scolile cad peste copii

E un iad

Acum, ca esti batran, totul se transforma in scrum

Spitalele sunt ultima halta pe ultimul drum

Ne taram pe drumuri, prin gropi ca prin nisipuri

Ei nu simt nimic ca-si pun la caldura (…) in jeepuri

Banii sunt scopul

Ei vor totul cu justitia

Îti fura libertatea cand nu au ce sa-ti mai ia

Mergem la munca, platim taxe, taxe

Ei ne zambesc

Indiferenta lor o simtim pana-n oase

Nu vrem functii, nici putere

Sistemul e defect

Noi ducem tara-n spate

Vrem respect!

Sugeti un corn cu lapte, daca n-aveti dinti

Si numarati-mi ouale, ca mi-am iesit din minti

Bai animalule, nu vezi? Voi n-aveti interesuri

Iarna nu-i ca vara, va dorim succesuri!

Rupem tacerea, poate v-am rupe gatul

Calculam in prostia noastra ca ni s-a urat cu uratul

Copiii se dau pe gheata, in sali de clasa

Saracia apasa

Batranii isi cauta demnitatea ramasa

Platim autostrazi care nu se mai fac

Si ne oprim sa ne tragem sufletul in primul copac

Legati in pat, in salvare, cu borsul pe-afara

Ne tremura mana ca trebuie sa dam spaga la drum de seara

Ies lipsa 30 de miliarde, de argint

Sa traiti bine, fraierilor! Iuda, ne ameninti?

O ducem bine, nu-ti face griji, e totul perfect

Ne mai ajunge sa cerem acum. Cerem respect!

23 de milioane de nesimtiti, de coate goale

Îsi permit sa incurce coloanele oficiale

Uite tuica, uite femei si sarmale, pentru cei alesi

Cauti dreptatea frate? Cauta usa si iesi!

Sugeti un corn cu lapte, daca n-aveti dinti

Si numarati-mi ouale, ca mi-am iesit din minti

Bai animalule, nu vezi? Voi n-aveti interesuri

Iarna nu-i ca vara, va dorim succesuri!

Cu toate ca va fi greu sa nu minti in campania electorala

Promitem sa ne vedem din 3 in 3 luni in Piata Universitatii

Promit ca voi face autostrada suspendata peste Bucuresti

Promit ca vom da 20.000 de euro tinerilor care se intorc acasa

Ca sa ne vada autostrada, bineinteles

Totodata, am vorbit cu NASA sa trimitem un pilot roman in spatiu

Probabil un mecanic beat, de locomotiva, care mai trage pe nas

Daca nici el nu ne rezolva problemele

Promit ca imi voi da demisia in 5 minute de la votul din Parlament!

Noi vrem respect, respect!

Noi vrem respect, respect !

Noi vrem respect, respect!

Domnul Octavian Paler vorbind despre ex-premierul emil boc:

Whitney Houston - Doamna Voce

O revenire fenomenala. La cei 46 de ani ai ei, Doamna Voce revine in 2009 in lumea muzicala cu hitul no.1 I look to you.

Whitney Houston s-a intors la catedra dintr-un lung concediu, pentru a preda lectia de muzica playbackaritelor din banca intai din clasa solistelor la fara frecventa. Nu stiu daca lectia ei ajunge pana la ultima banca, acolo unde fac galagie in timpul orelor solistele gen Adriana Antoni.

Ho! Ca nu le compar.

Ca si in articole anterioare, scot in evidenta contrastul. Contrastul dintre noi si ei, muzica noastra si muzica lor, incultura noastra si cultura lor, arta si kitsch.

Revenind la Doamna Voce, observ o schimbare in interpretarea vocala. Inainte, in albumele din trecut canta puternic, canta in forta, accentua puternic notele, pentru a arata potenta ei, pentru a demonstra ce poate, pentru a arata maiestrie in interpretarea unei creatii muzicala. Acum, canta degajat, liber. Precum e si viata ei acum...

Vedeti? Auziti? Asa facem diferenta dintre interpretare si cantat.

Si cum sa evolueze la noi cultura muzicala cand Adriana Antoni prin muzica ei penibila face de rusine vocea feminina si pe situl ei scrie urmatoarele:

“Bine ati venit

Adriana Antoni canta muzica de petrecere, muzica usoara, blues-uri, dar muzica preferata si ceea ce iubeste cel mai mult sa cante sunt melodiile lente de dragoste.”

Cade cerul...

Ca gen de muzica, el imbina inovativ: alternative metal, experimental rock, art rock, nu-metal. Ocupatii? Muzician, compozitor, multi-instrumentist, producator muzical, poet, activist, politician. Cine e?

Nu. Nu e Madalin Voicu. Nici Dida Dragan.

Este Serj Tankian, un cantaret armean-libanez-american, solistul trupei System of a Down. Pe perioada vietii sale muzicale, el a lansat cinci albume cu trupa System of a Down, unul cu Arto Tunçboyacıyan si un album solo Elect the Dead. El a fost numit al 26-lea cel mai bun vocalist al heavy metalului din toate timpurile.

* vizionati clipul pana la ultima secunda!