Bassescu...

   Dupa oteveala din articolul anterior, ce ziceti, facem un salt peste ocean? Facem.

   In articolul de fata Critica Muzicala vorbeste de instrumentul cel mai ignorat de catre public si marginalizat de catre trupa: BASS-ul.

   Basistii sunt catalogati ca ciudati, de neinteles, se fac glume de genul:

“- Ce te superi ma? Parc’ai fi basist.”

   O alta problema pe care o au mai multi basisti este urmatoarea: au un fix muzical, sa termine ei intotdeauna piesa, vine outro...un slap...ultimul cinel...ei tot mai trag un slide in greata. Si asta credem, tot din frustrarile mentionate mai sus. Sau poate frustrarea pleaca de la faptul ca detin numai 4 corzi (stim, sau mai multe...) in comparatie cu alte instrumente care sunt mai generoase.

   In fine, pentru un ascultator de muzica, o piesa fara bass e ca tara fara presedinte (sic!). Este instrumentul care da “...oaie” la piesa si care a dus la aparitia subwoofer-ului din portbagajul vostru.

   Insa, exista artisti contemporani care pur si simplu definesc instrumentul utilizat. In cazul de fata nu putem vorbi de altcineva decat Victor Wooten, cunoscut pentru virtuozitatea sa tehnica, muzician, compozitor, autor, ales “Basistul anului” de trei ori consecutiv si care a colaborat cu multi artisti importanti printre care Bela Fleck and the Flecktones.

Din 1996 a scos sapte albume, ultimul din august 2008 intitulandu-se Thunder.

Pentru a intelege cel mai de neinteles instrument din muzica, acordati 5 minute urmatorului video.

Ati auzit vreodata la radio in Romania asa ceva?

Bineinteles.

Ca nu.

Victor Wooten

sau...

mai aveti 3 minute?