Elvis 75

Astăzi, 8 ianuarie, am aniversat 75 de ani de la naşterea marelui artist Elvis Presley.

Am evitat intenţionat cuvântul “rege” deoarece în România acest cuvânt nu mai are valoare, precum în muzica băştinaşă toţi sunt regi, împărati, prinţese alte ducese.

Dacă ar mai fi trăit Elvis, acum ar fi fost un bunic indignat de degradarea la nivel global a muzicii şi a artei în general. Însă această involuţie este un proces firesc în condiţiile în care orice producţie muzicală la momentul creaţiei oglindeşte prin sunete şi versuri starea societăţii, starea unei naţiuni, starea unui suflet, starea unui individ.

De aceea, de-a lungul istoriei muzicii au existat curente muzicale precum: clasică, jazz, blues, rock, rock’n’roll, folk, punk, pop, hip-hop, reggae şi altele, care apoi datorită impunerii lor au devenit genuri muzicale.

Ca să fim pe subiect, ne învârtim ca un testicul dezumflat într-o tobă mare şi tot la România ajungem să exemplificăm cum curentul şi genul muzical manelistic oglindeşte frustrant de clar starea corcită a naţiunii române.

În plus, revenind la Elvis Presley, poate vă aşteptaţi să comentez că un artist rom(ân) în 2010 încă mai face pe copia proastă a lui Elvis. Dar nu este aşa, Stefan Bănică jr. este o copie mediocră a lui Shakin Stevens...

În fine, în următorii ani o mare parte a muzicii bune se va degrada, vom fi martorii unei involuţii continue şi ireversibile. În schimb, noi cei nostalgici, noi cei cu urechile fine, nu vom vedea pe scene nici materie cenuşie, nici materie organică, ci ne vom delecta cu hologramele marilor artişti ai secolului XX.

Aşa va arăta industria muzicală peste 30-40 de ani: