Emovision

După ce s-a terminat concursul aseară, am comutat pe alt canal tv pe care era Usher cu OMG. Şi prima întrebare care mi-a venit a fost: De ce în Europa muzica esta atât de în urmă, când istoria muzicii ne arată că de aici a plecat?

Comparând Eurovion cu Grammy realizăm că suntem mult în urma şi în ani, şi în bani...

Românu’ cu barbă Ovi nu prea are infaţişare de artist, iar Paula Seling nu este genul meu (e genul lui Nancă ;). Din naţionalism şi dragoste fadă de ţară, felicit totuşi reprezentanţii României pentru cea de-a 3a poziţie în concurs, recunoscând că s-au prezentat bine iar melodia lor a fost bunişoară şi peste realizările anemice şi depaşite ale celorlalte ţări care s-au prezentat pe scenă cu cântăreţi de vapor de croaziere. Este mult mai relevant să primeşti 10 puncte de la Suedia – ţară cu industrie muzicala serioasă, decat 12 puncte de la Modova.

Acest deprimant Eurovision a demonstrat aseară a fi un concurs “clientelar” în condiţiile în care se mizează pe cine cotizează... În plus au fost adunaţi 15.000 de nemţi în Hamburg pentru a celebra surprinzătoarea – sanchi – caştigătoare. Câştigătoarea? O nemţoaica emo, care cu o atitudine de drogată deprimată şi leşinată a lălăit o engleză germanică, câştigând concursul spre satisfacţia deprimaţilor deprimatului continent, care cu lama-n mâna stângă şi cu mobilul în mâna dreaptă au votat un emo-singer. Heil Lena!